Vinuri de Măcin. Scurtă istorie a vinului nord dobrogean

Cultivarea viței de vie pe teritoriul Dobrogei este atestată de dovezile arheologice aparținând secolului IV-lea I.H. prin descoperirea la Callatis, Mangalia de azi, a 60 de piese de ceramică care înfățișează vii și struguri. În secolele II-I I.H. este bătută chiar o monedă locală cu chipul lui Dyonysos pe avers și cu un ciorchine de strugure pe revers. Desigur că aceste lucruri nu s-ar fi făcut dacă importanța viei și a vinului nu ar fi fost majore.

Istoricul Strabon chiar lasă informația că geții posedau multe vii iar vinul ocupa un loc de cinste fiind servit în cornuri mari de cerb sau de bou. Poetul Ovidiu, exilat la Tomis de împăratul August, pomenește în Tristele de vinul consumat de localnici, vin care nu avea altă proveniență decât Dobrogea.

Sunt multe inscripțiile care amintesc de cultivarea vinului atât datorită Zeului Bacchus sărbătorit în cetatea Tomisului cât și de cele dedicate lui Dionis sărbătorit în toată Dobrogea. De altfel legenda spune că Burebista la inițiativa marelui preot Deceneu a luat decizia de distruge viile. Totuși el nu a reușit în demersul său. Avem atestate existența unor vinării în Dobrogea care produceau vin din miere, celebrul mied. Cucerirea romană a adus noi soiuri iar imperiul a devenit o bună piață de desfacere.

Actualmente în România avem opt regiuni viti-viticole. Dobrogea are câteva potgorii interesante dar cu toate acestea din producția anuală a României toate cramele Dobrogei nu produc decât 6% din totalul vinului din țara noastră.

În Dobrogea de sud este Podgoria Ostrov, apoi cea de la Murfatlar. În nordul Dobrogei avem Podgoria Istria-Babadag iar și mai la nord Podgoria Sarica-Niculițel. Așa cum se poate remarca și din enumerarea de mai sus relieful influențează tipul de vin și mărimile podgoriilor.

Măcinul face parte din Podgoria Sarica-Niculițel o potgorie întinsă pe cei doi versanți ai Munților Măcin. Astfel via este fie spre sud fie spre nord dar mereu paradoxal cu fața spre Dunăre. În nord este Dunărea mare iar în sud Dunărea Veche.

Exploatarea vinului la Măcin există încă din timpul castrului Arrubium. Amfore și resturi de inscripții comerciale atestă această preocupare a localnicilor. În tot timpul imperiului roman aici s-a cultivat viță de vie. Să nu uităm că zona a făcut parte din Moesia și a mai rămas parte a imperiului roman încă câteva sute de ani.

Apoi au venit turcii care nu s-au omorât cu firea, lăsând o libertate relativă producătorilor și comercianților. Ei fiind mult mai concetrați pe taxarea animalelor decât pe cea a vinului.

După integrarea Dobrogei în regatul României în 1878 au început exploatațiile de vin să fie mai profesioniste iar mărimea lor să crească. Strămutarea unei mari părți a populației otomane a contribuit și ea la creșterea interesului pentru cultivarea viței de vie.

Dezvoltarea comerțului cu vinuri s-a făcut în special prin intermediul cârciumilor. Mari angrosiști de vinuri din Brăila au avut în perioada interbelică puncte de vânzare în Măcin. Despre cultivarea vinului știm că s-a cultivat dar mai mult pentru consum local.

Venirea comunismului a schimbat acest aspect. Prin constituirea Vinalcoolurilor locale s-a dat un impuls atât comerțului organizat cât și cultivării viei. Vinalcoolul din Măcin era integrat în cooperativa locală și a produs în comunism vin îmbuteliat în Măcin și chiar băuturi răcoritoare într-un spațiu din Ghecet.

După revoluție cooperativa a intrat în vrie iar SC Viticola Sarica Niculitel proprietara viilor deasemenea. Azi via și baza de producția aparțin Alcovin SRL care le-a cumpărat într-o stare avanasată de degradare și le-a readus pe linia de plutire.

Istoria vinului din Măcin poate fi completată cu noi informații și la descoperirea altora le putem agăuga acestei povești.